Articole Osteo-Info

 

Toți suntem ”victime” ale obiceiurilor greșite, utilizării incorecte (automatisme) a corpului ducînd la tensiunea, încordarea mușchilor...Fără să vrem, intervenim în procesul natural de mișcare, schimbându-l într-o direcție nefericită în urma căruia majoritatea dintre noi va suferi de dureri de spate.

 

 

Deși considerat standardul de aur în depistarea osteoporozei, pare că densitatea minerală (DMO) osoasă nu explică o mare parte a fracturilor osteoporotice (doar jumătate din pacienții cu astfel de fracturi au valori DMO scăzute) și mulți pacienți cu valori foarte scăzute nu se dovedesc a fi fragile. Un nou mijloc de diagnostic, un parametru denumit TBS, legat de microarhitectura osului ar putea completa DMO pentru a prezice cu mai mare precizie fracturile de osteoporoză. Despre acest nou scor, TBS am intrebat-o pe Prof. Dr Catalina Poiana

Pierderea de masă osoasă (osteopenie) şi musculară (sarcopenie) cu vârsta sunt atribute ale procesului de îmbătrânire. Reducerea rezervei funcţionale a organelor şi sistemelor dincolo de pragul la care vârstnicii devin vulnerabili la diferiţi stresori şi reacţionează cu deficite manifeste sau/ şi co-morbidităţi se numeşte sindromul de fragilitate (‘’frailty’’).

Un grup internațional de cercetători, condus de profesorul Teppo Järvinen, de la Universitatea din Helsinki, Finlanda a studiat eficienţa medicaţiei anti-osteoporotice in prevenirea fracturilor de şold, evaluând publicaţiile anterioare din domeniu.

 În ultimul deceniu, diagnosticul și managementul osteoporozei au atins noi dimensiuni. Pornind de la definiţia dihotomică din 1993 a osteoporozei, bazată pe densitatea minerală osoasă, scor T mai mic de -2.5, până la utilizarea unor algoritmi (de ex. FRAX), astăzi diagnosticul de osteoporoză este bazat nu doar pe media unor grupe de valori, ci pe evaluarea individuală a riscului de fractură absolută pentru următorii  10 ani.