Incidenta histerectomiei este în continuă creştere procentuală printre metodele de tratament, fie pentru patologie benignă (fibromul), fie cea oncologică (cancerul genital), fie pentru tratamentul hemoragiilor şi a modificăreilor hiperplazice de endometru necontrolate cu tratament. La creşterea incidenţei histerectomiei contribuie şi implicarea chirurgilor, care abordează cu extremă uşurinţă îndepărtarea unui organ important. Ginecologii au o preferinţă din ce în ce mai mate pentru înlocuirea tratamentului hormonal al metroragiilor cu histerectomia, deşi acum se preferă tratamente nuanţate: estroprogestative, progestative singure, antagoniştii de gonadotrofine, rezecţii histeroscopice pentru endometru, polipi, fibrom endocavitar, celioscopia pentru miomectomie sau tratamentul tumorilor anexiale, miomectomia cu abdomen deschis.