
Incidenta histerectomiei este în continuă creştere procentuală printre
metodele de tratament, fie pentru patologie benignă (fibromul), fie cea
oncologică (cancerul genital), fie pentru tratamentul hemoragiilor şi a
modificăreilor hiperplazice de endometru necontrolate cu tratament. La
creşterea incidenţei histerectomiei contribuie şi implicarea
chirurgilor, care abordează cu extremă uşurinţă îndepărtarea unui organ
important. Ginecologii au o preferinţă din ce în ce mai mate pentru
înlocuirea tratamentului hormonal al metroragiilor cu histerectomia,
deşi acum se preferă tratamente nuanţate: estroprogestative,
progestative singure, antagoniştii de gonadotrofine, rezecţii
histeroscopice pentru endometru, polipi, fibrom endocavitar,
celioscopia pentru miomectomie sau tratamentul tumorilor anexiale,
miomectomia cu abdomen deschis.