Articole Osteo-Info

În 1994 OMS-ul a propus un ghid de diagnostic al osteoporozei bazat pe măsurarea densităţii minerale osoase prin absorbţiometrie duală cu raze X (DEXA). Deşi criteriile densitometrice şi categoriile diagnostice propuse au fost larg acceptate, o serie de probleme legate de utilizarea lor persistă; ele sunt legate de regiunea scheletică optimă pentru a fi măsurată şi aplicabilitatea criteriilor diagnostice pentru sexul masculin. În plus, apariţia unor noi tehnologii de apreciere a cantităţii şi, eventual a calităţii osului ridică problema poziţionării lor în strategia diagnostică a osteoporozei.

prin prisma Congresul Mondial al Fundaţiei Internaţionale de Osteoporoză (IOF) – Lisabona – mai 2002

Este oare un paradox faptul că o singură boală –osteoporoza- beneficiază în fiecare an de un congres la care participă peste 7000 de specialişti (reumatologi, endocrinologi, internişti, ortopezi, balneologi) din întreaga lume? Acest fapt devine perfect explicabil dacă ţinem cont de faptul că în ultimele decenii, osteoporoza a devenit o importantă problemă de sănătate publică, cu consecinţe majore asupra morbidităţii şi mortalităţii.
Lucrările congresului au vizat toate aspectele majore legate de problematica ridicată de osteoporoză şi au fost structurate pe mai multe teme: epidemiologie/politică sanitară, calitatea vieţii, patogenie, osteoporoza la bărbaţi, perspective terapeutice.

Catre o mai buna constientizare a bolii?

Osteoporoza se caracterizeaza prin diminuare a masei osoase si deteriorarea microarhitecturii osului, fragilizand scheletul, care drept urmare nu-si mai poate indeplini rolul mecanic de sustinere.
Astfel, creste deci riscul de fracturi, cu precadere tasarile vertebrale, fracturile incheieturii mainii si fracturile de sold, ultimele reprezentand consecinta cea mai marcanta a osteoporozei.

OMS (Organizaţia Mondială de Sănătate) consideră osteoporoza ca fiind una dintre cele mai frecvente zece boli de importanţă majoră din lume.

Din unghiul sănătăţii publice, osteoporoza de postmenopauză este cea mai importantă, afectând 25% dintre femei. Cauza este doar parţial involuţia, încetarea treptatată a funcţiei uteriene, a producerii de hormoni.

Normalitatea structurală şi funcţională a osului este expresia normalităţii endocrine.
Orice abatere indusă patologic sau ca evoluţie istorică a omului induce modificări semnificative, cu rezonanţă asupra întregului organism.
Osul are o dinamică funcţională de excepţie, fiind sediul unui proces permanent şi echilibrat de degradare şi reconstrucţie dat de jocul celulelor specifice,osteoclaste şi osteoblaste, aşa numitulproces de remodelare.