Este oare un paradox faptul că o singură boală –osteoporoza-
beneficiază în fiecare an de un congres la care participă peste 7000 de
specialişti (reumatologi, endocrinologi, internişti, ortopezi,
balneologi) din întreaga lume? Acest fapt devine perfect explicabil
dacă ţinem cont de faptul că în ultimele decenii, osteoporoza a devenit
o importantă problemă de sănătate publică, cu consecinţe majore asupra
morbidităţii şi mortalităţii.
Lucrările congresului au vizat
toate aspectele majore legate de problematica ridicată de osteoporoză
şi au fost structurate pe mai multe teme: epidemiologie/politică
sanitară, calitatea vieţii, patogenie, osteoporoza la bărbaţi,
perspective terapeutice.
Osteoporoza se caracterizeaza prin diminuare a masei osoase si deteriorarea microarhitecturii osului, fragilizand scheletul, care drept urmare nu-si mai poate indeplini rolul mecanic de sustinere.
Astfel, creste deci riscul de fracturi, cu precadere tasarile vertebrale, fracturile incheieturii mainii si fracturile de sold, ultimele reprezentand consecinta cea mai marcanta a osteoporozei.
OMS (Organizaţia Mondială de Sănătate) consideră osteoporoza ca fiind
una dintre cele mai frecvente zece boli de importanţă majoră din lume.
Din
unghiul sănătăţii publice, osteoporoza de postmenopauză este cea mai
importantă, afectând 25% dintre femei. Cauza este doar parţial
involuţia, încetarea treptatată a funcţiei uteriene, a producerii de
hormoni.