Articole Osteo-Info

Pierderea de masă osoasă (osteopenie) şi musculară (sarcopenie) cu vârsta sunt atribute ale procesului de îmbătrânire. Reducerea rezervei funcţionale a organelor şi sistemelor dincolo de pragul la care vârstnicii devin vulnerabili la diferiţi stresori şi reacţionează cu deficite manifeste sau/ şi co-morbidităţi se numeşte sindromul de fragilitate (‘’frailty’’).

 În ultimul deceniu, diagnosticul și managementul osteoporozei au atins noi dimensiuni. Pornind de la definiţia dihotomică din 1993 a osteoporozei, bazată pe densitatea minerală osoasă, scor T mai mic de -2.5, până la utilizarea unor algoritmi (de ex. FRAX), astăzi diagnosticul de osteoporoză este bazat nu doar pe media unor grupe de valori, ci pe evaluarea individuală a riscului de fractură absolută pentru următorii  10 ani.

Osteoporoza (OP) este o boală caracterizată prin scăderea masei osoase şi predispoziţia faţă de fracturi, care survin aparent spontan sau la mici solicitări fizice. Prin frecvenţa mare şi în continuă creştere, aceasta reprezintă un flagel mondial, iar din cauza unor particularităţi clinice ridică unele probleme atât medicilor cât şi pacienţilor.

Modul nostru de viață, care duce lipsă de mișcare cauzează multe acuze legate de aparatul locomotor. Majoritatea oamenilor preferă fizioterapia, deși pe termen lung gimnastica medicală este cea mai eficientă metodă pentru tratarea și prevenirea durerilor de spate, a acuzelor legate de coloană, a durerilor cervicale și a osteoporozei. Durerea cauzează o postură incorectă, care perturbă echilibrul natural al coloanei.

John A Kanis, Eugene V McCloskey et al 

FRAX  este un algoritm ce calculează probabilitatea pe zece ani de a suferi o fractură osteoporotică majoră. Riscul de fractură  se calculează pe baza vârstei, a indicelui de masă corporală şi a unor factori bine validaţi de risc. Densitatea minerală osoasă de la nivelul colului femural (DMO) poate fi un input opţional  pentru a spori precizia predictiei riscului de fractură.