Osteoporoza. O boală - un ghid /Prof C. Dumitrache

constantin_dumitrache_osteoporoza.jpgNormalitatea structurală şi funcţională a osului este expresia normalităţii endocrine.
Orice abatere indusă patologic sau ca evoluţie istorică a omului induce modificări semnificative, cu rezonanţă asupra întregului organism.
Osul are o dinamică funcţională de excepţie, fiind sediul unui proces permanent şi echilibrat de degradare şi reconstrucţie dat de jocul celulelor specifice,osteoclaste şi osteoblaste, aşa numitulproces de remodelare. Osteoporoza este o boală scheletică, caracterizată prin rezistenţa osoasă scăzută care predispune la risc crescut de fractură şi reprezintă, de fapt însumarea următoarelor modificări ce alterează calitatea osului:
Masa osoasă deficitară;
Deteriorarea microarhitecturii ţesutului osos;
Creşterea gradului de fragilitate;
Consecinţa lor, exagerarea riscului de fractură.
Istoria naturală a evoluţiei umane aduce în discuţie factorii „favorabili” ai osteoporozei:
Factori „esenţiali şi determinanţi” precum: vârsta, rasa, sexul, momentul instalării climacteriumului, genetica familială a bolii;
Factori „adjuanţi” precum: deficienţa estrogenocă indiferent de cauză, deficitul alimentar de calciu şi/sau vitamina D, viaţa sedentară, medicaţia osteodistructivă, fumatul, cafeaua, alcoolul.
Incidenţa este de 2-4 ori mai mare la sexul feminin decât la bărbaţi, precum şi la populaţia indo-europeană şi asiatică faţă de cea africană.
Preponderenţa osteoporozei la femei este consecinţa primordială a minusului estrogenic ce urmează menopauzei sau a oricărei patologii care exclude din economia organismului, indiferent de vârstă, sursă de estrogeni (boli gonadice genetice, tumrale, inflamaţii etc) şi duce la instalarea menopauzei precoce). De menţionat că mecanismele osteoporozei sunt majoritar endocrine, pornind de la carenţa de estrogeni ca formă principală, la excesul de hormoni tiroidieni şi corticosuprarenali endo sau exogeni şi ajungând la deficienţa hormonului D.
De reţinut faptul că însumarea riscului familial (genetic) cu carenţa estrogenică de pre sau post menopauză şi excesul de hormoni de tip cortizonic reprezintă o catastrofă asupra masei osoase şi a viitorului său.
Clinica osteoporozei este polimorfă, dar trebuie de reţinut: scăderea în înălţime, deformări ale coloanei, dureri, disproporţia între unele segmente ale scheletului (lungimea mâinilor faţă de înălţime), deformări osoase etc, tulburări ce au la bază fracturile osteoporotice, în special cele vertebrale, de radius şi cubitus, de cap femural, de gleznă etc.
Mecanismele instalării osteoporozei sunt cele care detemină şi tipul de investigaţii: radiografii osoase, determinarea masei osoase, markeri osoşi, dozări hormonale etc.
Reversul creşterii mediei de vârstă însumează un baraj morbid redutabil, instalat mai devreme sau mai târziu, cu manifestări unice sau multiple precum: osteoporoza, tulburări ale organelor de simţ, cardio-vascular, urogenitale, metabolice, osteoarticulare, neuro-psihice etc, toate la un loc sau ficare în parte inducând o stare de disconfort patologic organic, capabil să crească direct sau indirect indicele de mortalitate, să afecteze socio-moral şi material familia şi să devină un balast economic greu de suportat pentru societate.
Unica armă cât de cât eficientă este prevenţia acestor tulburări, prevenţia factorilor determinanţi şi adjuvanţi, prevenţia complicaţiilor.
Tratamentul osteoporozei are drept scop final acela de a creşte calitatea osului pentru a reduce incidenţa fracturilor osteoporotice, asigurând comfortul vieţii la climacterium, să ducă la oîmbătrânire reuştă, cât de cât senină.
Pentru scăderea consecinţelor osteoporozei şi pentru eficientizarea terapiei trebuie insistat asupra prevenţiei.
Tratamentul preventiv include: derularea unui proces de sexualizare în parametrii normali, menţinerea stabilităţii masei osoase pe parcursul vieţii, combaterea factorilor care induc osteoporoza şi consecinţele sale, evitarea şi combaterea situaţiilor favorizante pentru accidente fizice de orice fel.
Medicaţia folosită atât pentru prevenţie, cât şi pentru tratamentul curativ se clasifică astfel:
Inhibitori ai resorbţiei osoase: estrogeni, bifosfonaţi, modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici, calcitonina, analogici ai hormonului D;
Stimulatori ai formării osoase: androgeni, florura de sodium, paraţormon, hormon de creştere şi factori de creştere etc.
Alegerea terapiei, durată, dozele, căile de administrare, combinaţiile intermedicamentoase sunt atribuite specialistului, care asigură individualizarea şi controlul eficienţei sale.

Apariţia scurtului îndreptar diagnostic şi terapeutic în osteoporoză constituie un instrument, sperăm util, ce trece în revistă esenţialul şi necesarul minim al cunoştinţelor oricărui medic pus în postura de a diagnostice şi trata un osteoporotic.
Prof. Dr. Constantin Dumitrache
Preşedintele Societăţii Române de Osteoporoză
Directorul Cebtrului Naţional de Studiu al biologiei osului.
  • Aintalnire.jpg
  • APresident.jpg
  • Aspor_intalnire.jpg
  • Beius.jpg
  • disco.jpg
  • disco2.jpg
  • discointerview.JPG
  • flashmob2.jpg
  • flashmob3.jpg
  • flashmob4.jpg
  • forestMures.jpg
  • gymcentru.jpg
  • intalnire.jpg
  • intalnireb.jpg
  • intalnirec.jpg
  • intalnired.jpg
  • micropool.jpg
  • sadrumetie.jpg
  • salinaTorda.jpg
  • spakismed.jpg

Medicine.net

Fluxul nu a fost găsit.

mannequins_s.jpg

Descărcare spot: Spot manechine (3,3 MB mpeg)

nastase.jpg

Descărcare spot: Spot Ilie Năstase (8,3 MB mpeg)