Nutriţie versus nutriţionism

Efectul de „Matrice alimentară naturală” sau "cum alimentul nu este egal cu suma nutrienţilor componentelor lui".
Alimentele naturale integrale, sunt alcătuite din nutrienţi şi non-nutrienţi, combinaţi cantitativ şi calitativ, conform unei anumite ordini (informaţii) caracteristică fiecărei plante sau animal comestibil. Această aranjare naturală a componentelor alimentelor se concretizează într-o matrice informaţională.

 

nutritionism.jpgDupă consumul alimentului, informaţia matricei lui informaţionale, va interacţiona direct cu informaţia genetică, metabolică a fiecărei celule a corpului nostru, producând efecte benefice sau nocive, afectându-ne astfel starea de sănătate. Să lămurim, printr-un simplu exemplu, luat din viaţa cotidiană, de ce un aliment, din punct de vedere funcţional-fiziologic,   nu este suma componentelor lui. Să luăm un autoturism  nou-nouţ şi funcţional, performant.  Il dezasamblăm în piesele componente. Deşi autoturismul este asamblat din piese, după o anumită   informaţie (plan-proiect), el nu este echivalent funcţional cu grămada de piese separate şi inerte.

Care este diferenţa dintre autoturism şi componentele lui separate ? Diferenţa este informaţia din proiectul care grupează,    organizează într-un anumit mod aceste piese componente, separate dându-le un sens funcţional.

În cazul dezasamblării sau asamblării greşite a componentelor   alimentelor naturale, prin pregătirea lor casnică sau  industrială, se denaturează acea informaţie care dă sens  fiziologic, metabolic hranei, scăzându-i valoarea  nutriţională şi păcălind organismul la nivel celular.

Dezasamblarea şi mai avansată a alimentelor naturale, la nutrienţii, de bază şi reasamblarea lor arbitrară, nenaturală, nefiziologică, sub forma unor alimente industriale, rafinate, compozite, are ca efect obţinerea unor “substanţe consumabile asemănătoare alimentului” dar nu alimente – hrană, periculoase pe termen mediu şi lung pentru sănătate. Aceasta este situaţia în care nutrienţii nu sunt hrănitori, iar produsele nu sunt alimente ci, mimează, imită alimentele.

 

Prin crearea şi adoptarea alimentelor casnice sau industriale rafinate, modificate informaţional, în detrimentul celor naturale, civilizaţia modernă, atrage după sine o stare premorbidă, iar pentru mulţi dintre noi, chiar o condiţie pre-neoplazică (pre-canceroasă) şi o cauză majoră a celorlalte boli aşa zise ale civilizaţiei moderne.

Această nutriţie nenaturală, radical şi permanent schimbată, faţă de cea a strămoşilor noştri, produce în corpul nostru o stare premorbidă.

Astfel, alimentul natural integral, nu este echivalent cu suma nutrienţilor şi non-nutrienţilor din care este alcătuit.

 În fiinţele vii (plante, animale), care sunt baza alimentaţiei noastre nutrienţii sunt asamblaţi după o anumită matrice informaţională, (plan) naturală specifică fiecărei vieţuitoare şi încă neelucidată de ştiinţă.

obezitate.jpg

Se naşte în acest mod “efectul de matrice alimentară naturală”, care, deocamdată nu poate fi reprodus de om, în activitatea lui de creare şi producţie de alimente. Alimentul prelucrat intens casnic sau industrial nu este din punct de vedere al efectului metabolic identic cu alimentul natural.

Iată de ce, alimentul natural, prin efectele sale metabolice şi sanogene nu este suma aritmetică a componentelor lui, nutrienţii. Nutrienţii devin activi, funcţionali, numai dacă sunt înglobaţi într-o matrice informaţională (plan), natural.

Analizând doar, efectul separat al unui nutrient, nu putem estima efectele lui, deoarece acestea în corpul nostru, vor fi influenţate de efectele celorlalţi nutrienţi şi mai mult de către aditivii alimentari (E-uri), medicamente, alcool, fumat, ş.a.

Absolutizând efectul separat al nutrienţilor, scoşi din contextul matricei alimentare naturale, construim, de fapt o pseudo-ştiinţă sau mai degrabă o ideologie periculoasă, denumită NUTRIţIONISM.

Nutriţionismul, ca ideologie, spre deosebire de adevărata  ştiinţă a nutriţiei, nu ia în considerare interacţiunile nutrienţilor, non-nutrienţilor, aditivilor între ei şi cu alţi factori, ci decretează într-un mod mecanicist  efecte ale nutrienţilor, care în realitate nu sunt adevărate deoarece acestea pot fi anihilate sau  amplificate de aceste interacţiuni. Rezultanta poate fi deseori o acţiune nedorită şi periculoasă a combinaţiilor nenaturale ale nutrienţilor.

Cu alte cuvinte “nutriţionismul” prin dezasamblarea alimentelor naturale, scoate nutrienţii din contextul matricei lor alimentare naturale, scoate alimentul din contextul dietei, ancestrale, compatibilă cu genomul uman şi scoate dieta din contextul comportamentului alimentar şi stilului de viaţă activ în care s-a format omul ca fiinţă inteligentă, socială.

 Alimentul, în afara dimensiunilor lui naturale,  hedonice, etice,  ecologice, spirituale nu este decât o colecţie de nutrienţi, fără   valoare biologică, o grămadă  de piese de schimb greşite sau  neanimate, care nu pot intreţine sănătatea fizică şi mentală a  omului.

Şi astfel, am ajuns astăzi, să nu mai mâncăm alimente – hrană, ci “substanţe comestibile asemănătoare alimentelor”, în U.E. parte din ele fiind denumite chiar “novel food”, alimente noi.

ADITIVII SI ADICTIVITATEA LOR

 Alimentul analizat dintr-o perspectivă holistică, reprezintă mult mai mult decât ce pare a fi,

pentru unii un prilej de desfătare a simţurilor, pentru alţii o necesitate fiziologică, sau ambele, întreţesute cu simboluri culturale, religioase şi tradiţii gastronomice.

  

   

În realitate, alimentul este un principal purtător de informaţie (factor epigenetic) reluată din mediul înconjurător, care interacţionează cu propria noastră informaţie genetică, condiţie absolut              necesară bunei funcţionări a entităţii biologice „om”.

În fapt omul este un sistem deschis informaţional, cu autoreglare, autoreproducere şi evoluţie antientropică, care prelucrează informaţii exogene (din mediul înconjurător) şi endogene (din propriul mediu intern).

    Prelucrarea informaţiei în organismul uman are loc pe două căi majore:

          Prima cale de prelucrare a informaţiei şi cea mai evidentă, este cea realizată în cadrul sistemului nervos (SN – al vieţii de relaţie şi SN – vegetativ) care la om a atins un nivel nemaiîntâlnit la

   celelalte specii biologice, permiţându-i să conştientizeze propria-i existenţă, fiind dotat cu raţiune şi inteligenţă.

 A doua cale majoră de prelucrare a  informaţiei care se află la baza primei căi şi interacţionează

   direct cu aceasta, o reprezintă metabolismul celular .

Căile de prelucrare a informației din mediul înconjurător și intern
- Metabolismul informa
ției -

Metabolismul celulelor care alcătuiesc corpul uman, prelucrează în realitate informaţia matricei alimentare, realizând atât integralitatea întregului sistem, dar şi adaptarea acestuia la schimbările mediului înconjurător în care trăieşte. Cu alte cuvinte „suntem ceea ce mâncăm, şi ceea ce au mâncat părinţii şi strămoşii noştrii”, „trăind şi murind în esenţă la nivel celular”. Aceste afirmaţii sunt astăzi bine fundamentate de noua ramură a nutriţiei şi geneticii, nutrigenomica, farmacogenomica.

Genomica nutriţională va juca un rol important în managementul maladiilor cronice complexe,                                                   management bazat pe interacţiunea nutrient – gene.

 La baza evaluării statusului nutriţional al omului, trebuie să stea fenotipul nutriţional al                                       acestuia, abordat ca un „set integrat al caracteristicilor genetice, proteomice,                                       metabolomice, funcţionale şi de comportament, la interacţiunea   genom – aliment (factor epigenetic), cuantificabil.

 Rezultă că alimentul este un factor esenţial al stării de sănătate sau boală şi că de calitatea acestuia depinde direct calitatea vieţii noastre.

CALITATEA ALIMENTULUI

          Calitatea alimentului cuprinde trei aspecte majore care trebuie îndeplinite simultan:

calitate senzorială, calitate nutriţională, calitate igienică.  Aceste trei atribute esenţiale ale               calităţii alimentului sunt asigurate prin intermediul a trei categorii de instrumente,                                 ghiduri de bună practică de fabricaţie (GMP), ghiduri de bună practică (GHP), controlul producţiei                                 în puncte critice  de control (HACCP).

 

ADICTIVITATEA ALIMENTELOR, PLăCEREA DE A MÂNCA ŞI OBEZITATEAGUSTURI ARTIFICIALE DEFORMATE

 ADICţIA este definită ca fiind o relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă

pentru un individ şi mai mult sau mai puţin acceptată, uneori, total respinsă de mediul social, în legătură cu un drog, alcool, tutun, medicamente, alimente.

 Societatea  modernă, unele alimente industriale supraorganoleptizate, pot induce conduite patologice de dependenţă (în limbajul  marketingului agroalimentar – fidelizarea consumatorului) faţă de acestea.

Astfel de dependenţe pot determina pe unii dintre consumatori la practici ce îi

îndepărtează de libertatea de a fi şi

de a trăi.

Conduitele adictive, dependenţele alimentare, în formele lor extreme sunt cunoscute ca bulimie, hiperfagia, când consumul de mâncare devine compulsiv exprimat printr-o dorinţă violentă şi irezistibilă de consum alimentar – poftă insaţiabilă urmată de apariţia obezităţii şi a bolilor generate de aceasta.

La polul opus se situează anorexia, în special cea nervoasă, când se produce diminuare severă a apetitului, urmată de subponderalitate, tulburări biologice şi endocrine (amenoree) şi moarte.

Dependenţele  alimentare pot determina comportamente de cumpărături compulsive de alimente, având componente sociologice, filozofice, psihologice, farmacologice, medicale.

Dependenţa fizică este însoţită de o dependenţă psihică manifestată ca un factor patologic de slăbire a voinţei.

Aşa cum am mai arătat, calitatea alimentelor se defineşte prin trei caracteristici care trebuie îndeplinite simultan: calitate senzorială (gust, miros, textură, prospeţime, etc.), calitate nutriţională (alimentul trebuie să fie hrănitor) şi inocuitate, alimentul nutrebuie să fie contaminat fizico-chimic şi biologic.

Simţurile noastre, însă nu ne pot spune nimic despre calitatea nutriţională şi inocuitatea alimentelor, ci numai despre calitatea senzorială. Tocmai această calitate senzorială: gust, aromă, savoare este exploatată de producătorii de alimente.

Gustul, aroma, culoarea alimentelor sunt astăzi exacerb ate cu ajutorul E-urilor organoleptizante: gust umami – de carne: glutamaţii (E 620, 621, 622, 623, 624, 625), guanilaţii (E 627, 628, 629), inozinaţii (E 630, 631, 633), ribonucleotidelor (E 634, 635), gustul dulce dat

de edulcoranţii intenşi de sinteză, fără calorii: acesulfam-K (E 950), aspartam (E 951), acid ciclamic (E 952), zaharină (E 954), sucraloza (E 955), coloranţii chimici de sinteză: tartrazina (E 102), galben de chinolină (E 104), galben portocaliu (E 110), azorubina (E 122), amarant (E 123), roşu Ponceau (E 124a), eritrozina (E 127), roşu Allura (E 129), albastru patent (E 131), indigotina (E 132), albastru brilliant (E 133), verde brillant (E 142), arome artificiale.

GUSTUL ŞI VÂRSTA CONSUMATORULUI

 Natura a înzestrat omul cu simţuri esenţiale pentru supravieţuirea sa în mediul înconjurător

natural, ajutându-l să-şi aleagă în mod corect hrana de origină animală (vânat) sau vegetală (fructe, legume, seminţe, cereale, rădăcinoase, ş.a.).

Astfel omul a fost programat genetic să recunoască gustul dulce al fructelor coapte,      

sau acru al celor necoapte, gustul amar al unor plante toxice sau al alimentelor  alterate.

 Astăzi când alimentele biologice provin din lanţuri agroalimentare super-intensive – chimizate, când alimentele culturale industriale reprezintă majoritatea hranei, gusturile şi aromele artificale care ne-au invadat farfuria, sunt percepute fiziologic de corpul nostru în mod diferit şi cu consecinţe nedorite asupra sănătăţii fizice şi mentale.

FEMEIA GRAVIDă ŞI FETUSUL

Cercetările moderne au demonstrat faptul că organizarea circuitelor neuronale, inclusiv al celor care controlează comportamentele şi aporturile alimentare ale viitorului copil se constituie şi se reglează în perioada intrauterină, iar acest proces este înalt dependent de alimentaţia mamei.  De aceea se apreciază că actuala epidemie de obezitate are, parţial, legătură cu alimentaţia femeii gravide.  O alimentaţie prea grasă a femeii gravide, influenţează organizarea teritoriilor cerebrale care vor coordona saţietatea la copil şi apoi la adult.

Circuitele neuro-hormonale care vor dirija activitatea de căutare a hranei, saţietatea-foamea, capacitatea de a ne opri voluntar din mâncat, încep să se regleze încă din timpul vieţii intrauterine.

Desigur, că femeile însărcinate, când au pofte, pot să şi le satisfacă, fără însă a le transforma în

obiceiuri, ce pot deveni periculoase pentru ea şi pentru copilul ei. Copilul incepe sa perceapa

gusturile mancarurilor consumate de mama, inca de la varsta de 4 luni cand inghite activ lichid amniotic.

COPILăRIA

 Fenomenul se continuă după naştere, în perioada alăptării şi apoi pe tot parcursul vieţii. Mai ales perioada copilăriei este cea mai vulnerabilă.

 Dezvoltarea ţesutului gras uman, are loc pe seama creşterii numărului şi dimensiunii adipocitelor, celulele grase.

 Preadipocitele, din care se vor dezvolta celulele grase apar în timpul lunii a 4-a din viaţa intrauterină, numărul lor crescând rapid până în luna a 7-a – a 8-a. După naştere, în primii doi ani de viaţă, creşterea ţesutului gras are loc pe seama numărului, dar şi a dimensiunilor adipocitelor care se încarcă cu grăsime (triacilgliceridă).

 O nouă creştere a numărului de adipocite se înregistrează în adolescenţă, pe când la adult variaţiile de greutate se produc doar pe seama creşterii dimensiunii adipocitelor.

ADOLESCENţA

Simţurile fundamentale, gust, miros, văz au şi o puternică funcţie hedonică, modelatoare a comportamentului alimentar, prin inducerea senzaţiilor de plăcere – respingere influenţând decisiv opţiunile noastre alimentare, dar şi procesele digestiei şi metabolismelor intermediare celulare.

Fiziologia gustativă este afectată de aromele artificiale, îndulcitorii de sinteză, agenţii de întărire a gustului, deoarece nu activează în acelaşi mod şi aceeaşi receptori, urmând în acelaşi timp căi metabolice de control şi prelucrare a nutrienţilor diferite de cele induse de aromele naturale şi nutrienţii din alimentele naturale.

Adolescenţa este perioada în care au loc frecvente perturbări ale comportamentului alimentar ce pot fi coroborate cu o patologie adictivă.

Aceste tulburări ale comportamentului alimentar aladolescenţilor, adesea preced o anorexie nervoasă sau o bulimie nervoasă. Studii recente, efectuate în S.U.A., Franţa, arată că 37% din fete se percep ca fiind „prea grase”. Dintre acestea 57% doresc să slăbească, iar 14% dintre ele urmează un regim alimentar ultra-restrictiv, 2,3% folosesc un medicament anorexigen şi 3,1% utilizează laxative.

La vârsta adolescenţei apar şi tulburări sub forma crizelor de foame bruscă şi violentă, care deseori preced criza bulimică.

Acest comportament hiperfagic are consecinţe asupra greutăţii corporale. Pot apărea, de asemenea fenomene de „dezgust selectiv” sau de regim special cu excluderea unor alimente şi tendinţă spre monofagie cu consecinţe carenţiale.

Dacă vom fi preocupaţi de sănătatea noastră şi a familiei, va trebui să alegem cu mare responsabilitate alimentele atunci când facem cumpărături. Astfel vom evita să cumpărăm alimente prea dulci, prea grase, prea sărate şi mai ales prea aromatizate, colorate.

Nu consumaţi alimente, aşa zise light, deoarece nu contribuie la slăbire, ci pot chiar încuraja îngrăşarea.

Deşi edulcoranţii nu conţin sau conţin mai puţine calorii decât zahărul (zaharoza), efectul lor metabolic final, este acela că îngraşă, deoarece nu numai că nu reduc pofta de dulce ci mai mult, o accentuează.

Edulcoranţii perturbă senzaţiile de saţietate – foame, decuplând aceste senzaţii de aportul alimentar. Astfel creierul după ce a primit senzaţia de dulce aşteaptă recompensa calorică. Aceasta însă nu mai vine creând astfel un strees metabolic, concretizat prin reţinerea caloriilor lipsă din alte alimente.

Aditivii alimentari, unii au fost deja enumeraţi, în special cei care dau gust, culoare, aromă alimentelor pot amplifica dependenţele alimentare, pe lângă perturbarea mecanismelor de reglare a foamei influenţând şi fiziologia intimă, neuro hormonală a creierului.

Astfel, în timp se poate instala dependenţa gustativă, care poate degenera în comportamente adictive de căutare compulsivă a acestor alimente  nefiresc şi nenatural de gustoase sau mecanisme neuro-hormonale, evidenţiate prin cele mai performante tehnici de imagerie cerebrală.

S-au stabilit pe această bază indici de satisfacţie, induşi de diferite alimente  care conţin anumite arome, edulcoranţi, culori, texturi ş.a.  şi care pot provoca dependenţe consumatorului.

Astăzi este demonstrat faptul că activitatea mentală, gândirea, comportamentele noastre se află sub controlul neuromediatorilor a căror biosinteză depinde şi de alimentele pe care le consumăm. Cu alte cuvinte alimentele ne influenţează gândirea şi comportamentele.

 

Prof.univ.dr. MENCINICOPSCHI Gheorghe

Director Stiintific al INSTITUTULUI DE CERCETARI ALIMENTARE

publicat în revista asociaţiei ASPOR, Osteoinfo, nr 31

  • Aintalnire.jpg
  • APresident.jpg
  • Aspor_intalnire.jpg
  • Beius.jpg
  • disco.jpg
  • disco2.jpg
  • discointerview.JPG
  • flashmob2.jpg
  • flashmob3.jpg
  • flashmob4.jpg
  • forestMures.jpg
  • gymcentru.jpg
  • intalnire.jpg
  • intalnireb.jpg
  • intalnirec.jpg
  • intalnired.jpg
  • micropool.jpg
  • sadrumetie.jpg
  • salinaTorda.jpg
  • spakismed.jpg

Medicine.net

Fluxul nu a fost găsit.

mannequins_s.jpg

Descărcare spot: Spot manechine (3,3 MB mpeg)

nastase.jpg

Descărcare spot: Spot Ilie Năstase (8,3 MB mpeg)