Osteoporoza

 

Tratamentul osteoporozei

Agenti non-farmacologici

Nutriţia

 

Alimentația corespunzătoare are un impact major asupra sănătății. Pe măsura îmbătrânirii conținutul de calorii și grăsimi poate fi scăzut, dar cu atât mai important să acordăm o atenție sporită unei alimentații variate cu un procent crescut de legume și fructe proaspete.

 

Calciul. Sistemul osos este practic rezervorul de calciu al organismului. Organismul conține aproximativ 1-2 kg de calciu. 99% din acesta se găsește în oase și dinți.

 

Calciul este indispensabil pentru menţinerea solidităţii oaselor din organism, dar şi pentru funcţionarea celulelor nervoase şi musculare. 

 

Sursa optimă de calciu o reprezintă: alimentele.

 

Necesarul de calciu recomandat variază și este cuprins între 600-1300 mg /zi, fiind mai crescut la copii, vârstnici, femei gravide si în perioada de lactatie. Aportul zilnic al populatiei, în general, asigură această cantitate, dar excesele, viciile și obiceiurile greșite de alimentație contribuie masiv la un proces de pierdere sporită a lui. Cele mai importante surse alimentare de calciu sunt:

 

  • legume, fructe crude (varza, salata, fasole, portocale, grapefruit)
  • mac, nuci, alune, migdale, soia, linte, oua
  • peste (sardele, macrou, hering, somon)
  • produse lactate ( iaurt, sana, brânzeturi)  

 

CÂND SE IMPUNE SUPLIMENTAREA CALCIULUI?

 

Introducerea calciului sub formă de capsule poate fi necesară când se constată prin analizele de laborator carența calciului și acesta se pune pe seama alimentației deficitare.

 

Prezenţa concomitentă a mineralelor și a vitaminelor A, B, C, D, E poate influența absorbția și depunerea calciului în oase.

 

Magneziul, cu roluri multiple în procesul de formare osoasă se găsește în ouă, soia, hrean, leguminoase, grau, ovaz, paine integrala, seminte de floarea-soarelui, nuci, alune, migdale, linte, vișine, zmeură, capșuni, mure, piersici, caise, fragi, afine, coacaze, castane, fragi.

 

Zincul necesar funcționării tuturor celulelor, se găsește în cireșe, portocale, castane, varză, grau, ouă, fasole, semințe de grâu, carne de pui, carne rosie, ficat.

 

Borul stimulează, printre altele, absorbția calciului și a magneziului. Se află în ouă, legume, nuci, mere, struguri.

 

Cuprul formează structura proteinelor în colagen, contribuind la formarea structurii tesutului osos si cartilagionos. Cele mai importante surse de cupru sunt: cireșele, piersicii, zmeura, coacăza neagră, alunele, nucile, loboda, patrunjelul, morcovii, fasolea, vinetele.

 

Manganul necesar sintezei matricei organice și mineralizării osului îl găsim în nuci, legume verzi, mazăre, cereale integrale.

 

Siliciul din coaja fructelor, pleava cerealelor, ovăz, păpădie, fragi, urzici, coada-calului, potasiul din sparanghel, smochine uscate, castane, pătrunjel, migdale, alune, nuci, coacaze, struguri, caise, banane, pere, cirese, castane, mandarine, prune, miere este fiecare jucător important în menținerea sănătății oaselor.

 

 Vitamina D, reglatorul principal al absorbției intestinal și al utilizării calciului și fosforului este asigurat  prin anumite alimente, cum ar fi: uleiul de ficat (cod), peștele (somonul, sardinele, macroul, tonul), gălbenușul de ouă. dar mai ales prin expunere la lumina soarelui.

 

Razele UV determină sinteza vitaminei D la nivelul tegumentelor. O expunere de 10-15 minute, de două ori pe săptămână a feței și brațelor asiguă necesarul de vitamină D. Cremele de protecție blochează însă acest proces. Recomandăm expunerea la soare în orele dimineții sau după orele 17.00.

 

La vârstnici sau la persoanele imobilizate la pat poate apare o carență, ce se compensează cu suplimente de vitamină D.

 

Vitamina K de asemenea implicată în procesul de consolidare a oaselor se găsește în legume verzi, broccoli, conopidă, salată verde, pătrunjel, lobodă, mazare, varză, pește, ouă, ficat, soia, miere.

 

Proteina este necesară absorbției calciului, dar excesul favorizează osteoporoza.

 


Dieta variată, echilibrată, bogată în legume, fructe și semințe este deci indispensabilă menținerii sănătății scheletului.

 

Exerciţiul Fizic

...este un adjuvant esenţial al dietei şi terapiei antiosteoporotice

În urma unei activităţi fizice specifice de o durată de 20-30 de minute,
de 3 ori pe săptămâna ne putem bucura de urmatoarele beneficii:

- menţinerea şi chiar creşterea -între anumite limite- a densităţii masei osoase (deşi densitatea
masei osoase la vârsta a treia depinde -în mare măsură- de masa osoasă acumulată în tinereţe prin activitate fizică)

- prevenirea dezvoltării atitudinii specifice osteoporotice (spate rotund), reducerea durerii,
menţinerea mobilităţii şi astfel, desfăşurarea mai usoară a activităţilor uzuale

- îmbunătăţirea coordonării şi echilibrului, scăzând riscul de a cădea şi de a suferi fracturi

Bartha Zsuzsa

Bartha Zsuzsa fizio-kinetoterapeut

În societatea contemporană majoritatea dintre noi avem o postură incorectă, urâtă. Obişnuinţele greşite, bine înrădăcinate par corecte indiferent ce tensiune provocăm în sistemul musculoscheletal.

Este evident că postura  joacă un rol important în multe cazuri de dureri de spate simple. Ani de zile de stat, mers şi şezut într-o poziţie incorectă, care duce la dezechilibrarea coloanei vertebrale şi a restului corpului, poate cauza tensiuni articulare şi musculare şi, în cele din urmă, dureri de spate cronice.

Ne confruntăm cu afecţiuni şi dureri provocate de ritmul cotidian și de stilul de viaţă a fiecăruia.

În lumea noastră axată pe confort şi tot mai departe de cea naturală, continu scade timpul petrecut cu mișcare.

Majoritatea durerilor se datorează de “folosirea incorectă a sinelui”. ???? onmagunk rossz hasznalata. Sistemul musculoscheletal a fost dezvoltat în condiții naturale spre deosebire de cele actuale.

Atunci când capul, gâtul şi coloana vertebrală sunt în poziție corectă, restul corpului este adus într-o stare de echilibru şi este capabil să îndeplinească activităţile cotidiene cu minimum de încordare.

Ne naştem cu o postură corectă, de exemplu copiii se deplasează liber, se aşează şi se ridică cu uşurință, au spatele drept şi relaxat.

Datorită posturii greşite , creăm tipare care strică acest echilibru prezent în copilărie.

Consider că este important să facem o reeducare posturală, să devenim conştient de propriul corp şi de propriul comportament, aşa încât să putem rupe tiparele greșite, înrădăcinate după  care ne mișcăm, respirăm și care duc la tensiune musculară şi stres şi nu în ultimul rând provoacă atâtea dureri în sistemul musculoscheletal.

Bartha Zsuzsa

Fizio-kinetoterapeut specialist

 

Kinetoterapia este deosebit de importantă în profilaxia şi tratamentul osteoporozei.

 Există dovezi că activitatea fizică oferă cele mai mari beneficii de lungă durată, în mod deosebit, dacă e iniţiată înainte de pubertate.

Efectul anabolic, de clădire asupra oaselor este determinat nu de durata, ci de frecvenţa şi intensitatea exerciţiilor. Solicitările scurte şi intense au un efect anabolic osos mai mare decât cele de lungă durată,dar puţin intense.

Asupra structurii și masei osoase acționează suma factorilor endocrini şi mecanici, însă în contextul dispoziţiei genetice, factorii genetici având o pondere de 60-80%. Copii activi  fizic realizează cu 5-10% mai mult masă osoasă de vârf, astfel încât pragul critic de fracturi e atins cu aproximativ 10 ani mai târziu.

Imobilizarea nu duce numai la atrofie musculară, ci și la pierdere accentuată a conținutului mineral osos, indiferent dacă e vorba de imobilizarea unui segment, de imobilizare prelungită la pat sau absența forței gravitației, ca în zborurile cosmice.

Antrenamentul fizic regulat ameliorează și sănătatea cardiovasculară, îmbunătățește coordonarea, flexibilitatea și echilibrul, crescând forța musculară și rezistența .

Exercițiile trebuie să facă parte din planul de tratament al pacienților cu osteoporoză, programul de exerciții fiind o simplă și ieftină stratagemă de ameliorare a factorilor de risc pentru căderi.

Prin exerciții putem opri procesul de pierdere osoasă, circulația sanguină se îmbunătățește, și poate fi păstrată o bună condiție fizică, care la rândul ei, îmbunătățește calitatea vieții.

În osteoporoză profilaxia este întotdeauna superioară tratamentului.

 

2. Efectele exerciţiului  în diferite etape ale vieţii

 

Vârstă

Starea osului

Efectul exercițiului

Copil/adolescent

La fete și băieți  osificarea are loc în pre-adolescent și în
anii adolescenței. Densitatea osoasă  maximă este atinsă imediat după vârsta de 20 de ani

Ajută la formarea unei baze osoase sănătoase, care să dureze pe tot parcursul vieţii

Vârstă medie

Densitatea osoasă se menține sau începe să se  reducă treptat  la vârsta de 30-40 de ani dar creșterea densității osoase este încă posibi

Menținerea sau creșterea densității osoase (1-3%), îmbunătățirea sănătății cardiovasculare.
Antrenamentul de  rezistență poate îmbunătăți de asemenea,
masa musculara si forta.

Femei postmenopauză

De la 45 de ani pierderea osoasă începe să crească 1-2% pe an

Pierderea osoasă se accelerează 2-4% la debutul menopauzei

Poate menține rezistența osoasă.Doar cu exerciții este  foarte dificil creșterea densității  osoase în timpul sau după
menopauza. Se poate
îmbunătăți în mod eficient funcția musculară (echilibrul) și de a reduce riscul căderilor.

Bărbați

Densitatea osoasă rămâne relativ  stabil pâna la vârsta medie si începe să scadă cu
aproximativ 0,5-1,0% pe an, începând cu vârsta
de 45-55 de ani. Scăderea de testosteron sau
hipogonadismul poate determina pierderea osoasă
la barbati.

Se poate menține sau crește

 (1-2%) densitatea oaselor, îmbunătățirea masei musculare,
a forței,a echilibrului și a coordonării pentru a preveni căderile și pentru menținerea
stării generale de sănătate.

Vârstnici fără osteoporoză

După 75 de ani, pierderile osoase apar la ambele
sexe, mai ales la șold.
Riscul de fractură crește paralel  cu pierderea osoasă.

Ajută la menținerea rezistenței osoase și crește forta musculara, îmbunătățește echilibrul și coordonarea, pentru a preveni căderile.

Vârstnici cu osteoporoză

Oasele sunt tot mai subțiri și fragili.

Exerciții recomandate de
fizioterapeut pentru a îmbunătăți sănătatea generală, forța musculară, echilibrul
și postura pentru prevenirea căderilor și pentru a  
reduce riscul de fracturi.

 

3. Tipuri de exerciții recomandate

 

 

Grupa țintă

Tipul exercițiului

Adult sănătos

 Activități antigravitaționale, exerciții cu rezistență,cu o durată  de cel puțin 30 minute, de 3-5 ori pe săptămână.
Evitarea perioadelor lungi de inactivitate.

Femei în postmenopauză, bărbați cu vârstă medie

Exercitii variate exerciții cu impact, exerciții antigravitaționale, ex. cu greutăți, exerciții de mare intensitate,  cel puțin 3 ori pe săptămână.
Sfat: "extensii ale coloanei vertebrale "-
s-a demonstrat că reduce fracturile vertebrale

Vârstă înaintată și persoane cu risc de OP

Participarea la programe variate și supravegheate.
Acestea includ  exerciții antigravitațioale, antrenament de rezitență progresivă, antrenament de echilibru combinat cu antrenament cognitiv, de cel puțin 3 ori pe săptămână.

Vârstnici

Exerciții de rezistență progresivă și exerciții de echilibru.
Se recomandă evitarea  factorilor de risc  și cădere ( scăderea masei musculare, echilibru precar, teama de a cădea)

Osteoporoză

O combinație de exercitii antigravitaționale, exerciții de rezistență progresivă, și  de echilibru, mobilitate cel puțin 3 ori pe săptămână.
DE EVITAT (flexia, aplecarea în față cu picioarele drepte și răsucire a coloanei vertebrale, deoarece acestea pot să crească riscul fracturilor vertebrale.

Osteoporoză, după fracturi

Exercițiul este o parte importantă a unui program de reabilitare și în mod normal, trebuie să fie prescrisă și supravegheată de către un fizioterapeut. Exerciții depind de tipul de fractură, de vârsta pacientului și de
functia fizică.
Exerciții cu rezistență au fost dovedite a fi eficace după o fractură de șold

 

 

3.Prevenirea căderilor, fracturilor

 

Prin optimizarea stilului de viață avem posibilitatea să prevenim fracturile osteoporotice, dar să şi reducem gravitatea osteoporozei deja instalate.

Riscul de cădere şi fractură se poate datora:

  • Reducerii forţei musculare
  • Disfuncţiei la nivelul membrelor inferioare
  • Scăderii acuităţii vizuale
  • Tulburărilor de echilibru şi balans
  • Posturii cifotice
  • Tulburărilor cognitive
  • Utilizării sedativelor

Putem vorbi de necesitatea unei intervenţii multifactoriale, multidisciplinare cum ar fi: educația, exercițiile fizice, adaptarea mediului înconjurător, dispozitive de asistenţe.

 

Strategii  de prevenire a căderilor

 

 

 

EXERCIŢIU

Fizioterapeutul poate ajuta cu un program de prevenire a căderilor și poate sfătui un program de grup.
Sunt indicate exerciții cu rezistență pentru a întări musculatura (acest lucru poate deasemenea  să crească încrederea în sine, și poate să  reducă teama de a cădea).
Exerciții de echilibru combinate cu antrenament cognitiv sunt în special recomandate

MEDICAL

Medicul poate controla medicamentele care pot fi cauza amețelii sau a scăderii echilibrului.
Medicul poate recomanda o vizită la un oftalmolog pentru a corecta vederea și / sau la un ortoped pentru încălțăminte adecvată.

ÎN JURUL CASEI

Înlăturaţi riscul de cădere la domiciliu.

 

Montaţi balustrade solide la toate scările, precum şi mânere de care să vă puteţi prinde în baie.

Acoperiţi podeaua alunecoasă cu covoare sau mochetă.

 

Ţineţi casa în ordine şi înlăturaţi obiectele căzute pe jos, mai ales bucăţile de sfoară, ață, cabluri electrice, de telefon, etc

Montaţi telefoane în cât mai multe încăperi pentru a fi cât mai ușor de solicitat ajutor în cazul unui accident.

Echipaţi-vă cu îmbrăcăminte şi încălţăminte care conferă siguranţă maximă.

Purtaţi încălţăminte care sprijină bolta plantei şi cu tălpi nealunecoase, dar feriţi-vă de tălpile din cauciuc (tenişi) pentru că sunt atât de aderente încât vă pot dezechilibra.

Aveţi grijă ca hainele, capoatele şi paltoanele să fie suficient de scurte ca să nu vă facă să vă  împiedicați atunci când urcați scările.

NUTRIŢIE

Îmbuătăţirea nutriţiei contribuie la forţă musculară. Aport adecvat de calciu şi vitamina D

 

Ce tipuri de exerciţii trebuie să practic?

 

Programul comprehensiv de exerciţii trebuie să includă:

  1. Exerciţii antigravitaţionale
  2. Exerciţii pentru forţă
  3. Antrenament postural
  4. Antrenament de echilibru şi cognitiv
  5. Stretching

1. Exerciţii antigravitaţionale

Unele exerciții trebuie modifiate la persoane care sunt la risc crescut de fractură sau cei care prezintă în antecedente tasări vertebrale.

Exerciţiile antigravitaționale sau exerciţii "de impact", în care oasele duc greutatea corpului:  mersul pe jos, alergarea, urcatul scărilor, coardă, schi, tenis, tae-bo etc.

Activitatea fizică, în cursul căreia are loc o accentuare a greutății corpului, constituie o condiție prealabilă pentru sănătatea scheletului. Mersul la intensitate mică, creând forțe de reacție aproximativ egale cu greutatea corpului, nu are decât un efect foarte mic sau nici un efect asupra masei osoase. Exercițiul trebuie să fie specific, îndreptat direct asupra osului, cum sunt săriturile, dansul care stimulează cel mai bine creșterea masei osoase, în special la șold.

Exerciţiile cu impact scăzut, cum ar fi: pedalare sau înotul, nu vor solicita în aceeaşi măsură osul, dar sunt excelente în ceea ce priveşte sănătatea în general şi îmbunătăţesc rezistenţa musculară.

Persoane a căror risc de fractura este moderat sau ridicat pot efectua exerciții antigravitaționale cu impact scăzut. Trebuie ales exerciții adecvate în funcție de nivelul dumneavoastră de fitness, abilitate și starea de sănătate.

2. Exerciţii pentru forţă

Se realizează atât în scopul creșterii sau menținerii densității minerale osoase, cât și pentru prevenirea căderilor și deci a riscului de fracură. Se realizează prin exerciții izometrice și dinamice rezistive (greutăți,benzi elastice) executate analitic pe anumite grupe musculare în funcție de zonele unde se instalează cu predilecție osteporoza. Greutățile simple ajută la câștigarea mai rapidă a forței, necesită un echilibru mai bun și o coordonare mai mare în comparație cu exercițiile de forță executate cu aparate.

3. Antrenament postural

Având în vedere că în osteoporoză apar uneori modificări  importante de statică vertebrală dorso-lombară (cifoze, scolioze) modificări ce accentuează dezechilibrele musculare generatoare de durere și disfuncționalitate; acest obiectiv se poate realiza prin exerciții de autocorectare și prin reeducare psturală. Scopul este acela de a restabili relația naturală dintre cap, gât şi spate „ miezul corpului”, care dă putere membrelor și oferă mediul necesar respiraţiei.Exerciţiile de extensie ameliorează problemele posturale, cauzate inclusiv de tasări vertebrale, totodată scade riscul fracturilor. 

4. Antrenament de echilibru şi cognitiv

Aceste exerciții se vor executa când forţa musculară necesară pentru realizarea unor activități sau menținerea unor poziţii statice poate fi asigurată fără durere sau discomfort.

Antrenamentul cu stimulare proprioceptivă dinamică (cu plăci de echilibru) îmbunătăţeşte  balansul şi ameliorează postura cifotică prin tonizarea extensorilor spinali cu scăderea durerii şi creşterea mobilităţii.

Majoritatea căderilor nu sunt din cauza deficitelor de echilibru în mod izolat, ci din cauza incapacităţii de a aloca eficient atenţia asupra echilibrului în condiţii de sarcini multiple.

Antrenarea echilibrului trebuie să includă input prorioceptiv combinat cu cereri vestibulare, vizuale şi atenţie pentru a intensifica provocările posturale în diferite condiţii.

Practica bazată pe dovezi pentru antrenamentul de echilibru subliniză importanţa schimbării exerciţiilor, condiţiilor senzoriale şi a cererilor cognitive.

Exerciţiile  de stretching sunt benefice pentru grupele musculare care au tendinţă la contractură.(pectorali, musculatura paravertebrală, psoas iliac)

 

Exerciţiu

Frecvenţă

Intensitate

Durată

Efect

Exerciţii antigravitaţionale:

Mersul, dansul, săriturile, joggig, stepp aerobic

3-5x/ săpt., cel puţin 150 min. Pe săptămână

Moderată, intensă

20-30 de minute în continu, sau 10 minute de câte 3-4 ori pe zi

Îmbunătăţeşte sănătatea inimii,densitate-a osoasă.

Reduce riscul de fractură.

Antrenament de forţă

2-3x / săpt.

În cazul în care puteţi efectua mai mult de 12 repetări este prea greu, dacă mai puțin de 8 este prea ușor.

2-3 seturi cu câte 8-12 repetări

Îmbunătăţește forţa musculară, densitatea osasă, postura şi mobilitatea

Antrenament de echilibru

2-3x/săpt., în total 120 min pe săptămână

-se poate combina cu exerciţii de forță și cu cele antigravitaţionale

Începători: exerciţii statice

Avansaţi: exerciţii dinamice

Necesită ajutorul kinetoterapeu -tului

10-20 min.

Îmbunătăţeşte mobilitatea şi echilibrul.

Reduce riscul de fractură

Antrenament postural

-          Autocorectarea posturii

-          Reeducare posturală

Corectarea posturii în fiecare zi, în fiecare minut.

Efectuaţi exerciţii în scopul de a corecta postura.

Utilizaţi oglinzi când exersaţi

Tot timpul

Reduce riscul de cădere şi fractură, în special la nivelul coloanei vertebrale

 

 

Medicamente antiresorbtive

Alfacalcidolul (Alpha D3)

actioneaza ca un reglator al metabolismului calcic si fosfatic. Este indicat in osteoporoza senila, postmenopauza si in cea indusa de corticosteroizi. Scade resorbtia osoasa si, printr-un efect asupra fortei de contractie musculara, reduce riscul de caderi.

 

SERM (Modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen)

Raloxifenul (Evista),

nu este un hormon, dar are efecte similare estrogenilor, la nivelul receptorilor ososi si cardiovasculari.
Actioneaza in schimb antagonist la nivelul sanului si uterului, si astfel
elimina efectele nedorite ale estrogenilor si chiar reduce incidenta cancerului mamar.

Sunt indicati in tratamentul si profilaxia osteoporozei postmenopauza. Cresc densitatea minerala osoasa
(DMO) si reduc incidenta fracturilor vertebrale.

Bifosfonatii

inhiba puternic resorbtia osoasa la nivelul osteoclastelor, prin urmare cresc DMO.

  • Etidronatul, prima generatie a acestei grupe, surclasata de urmatoarele generatii cu eficacitate superioara.
  • Alendronatul (Fosamax, Fosavance), bifosfonat de generatia a doua, reduce frecventa fracturilor de sold si a celor vertebrale. Este recomandat in tratamentul osteoporozei postmenopauza si a celei senile, a osteoporozei la barbati si a celei induse de corticosteroizi.
  • Risedronatul (Actonel), cea de-a treia generatie. Este indicat in preventia si tratamentul osteoporozei postmenopauza si a osteoporozei corticoid induse.
  • Acidul ibandronic (Bonviva), este indicat în osteoporoza postmenopauză şi se administrează odată lunar.
  • Acidul zoledronic, (Aclasta) nou aparut in Romania, se administreaza intravenos, o data pe an. Deocamdata nu este pe lista de compensate.

 

Medicamente formatoare de os

Parathormonul (Pth /teriparatidul), injectabil, creşte turnoverul osos, stimulând preponderent celulele formatoare de os. Este recomandat persoanelor cu risc crescut de fracturi. Se administreaza zilnic, injectabil, subcutanat, pe o durata limitata de timp (18 luni).

Ranelatul de strontiu (Osseor/Protelos) are efect de stimulare asupra formarii de os si de scadere a resorbtiei osoase. Creste semnificativ densitatea osoasa si scade fracturile vertebrale si non-vertebrale

Denosumab (Prolia) este un anticorp monoclonal contra ligandului RANK. Se administreaza injectabil de doua ori pe an.



Sarcopenia

Salvina Mihalcea

Dr Salvina Mihalcea

SARCOPENIA, ÎMBĂTRÂNIREA ȘI OSTEOPOROZA

          Noțiune medicală relativ nouă, sarcopenia s-ar traduce etimologic printr-o sărăcire a masei musculare, o topire a mușchilor, care are ca și consecință o afectare a aparatului mio-articular și osos, astfel încât mai devreme sau mai tîrziu survine o disfuncție severă cu afectarea sănătății dar și a calității vieții.

    Sarcopenia, un status sau condiție obișnuită a bătrâneții și îmbătrânirii este mai nou asociată cu osteoporoza și mai ales cu osteoporoza severă cu fracturi de fragilitate și de aici survine alterarea calitații vieții.

    Desigur, în experiența clinică se întâlnesc cazuri de  osteoporoză similare în privința masei osoase, vârstei și factorilor de risc dar atât de diferite ca frecvență și gravitate a fracturilor osteoporotice. Coexistența sarcopeniei și osteoporozei în aceste cazuri de osteoporoză severă poate explica nu numai apariţia unor fracturi cât și prognosticul adesea infaust, dificultățile reabilitării și chiar scăderea accentuată a calității vieții a anumitor bolnavi cu osteoporoză sau vârstnici fără osteoporoză.

     Definită ca o condiție de sănătate caracterizată prin scăderea masei musculare, a forței musculare și a performanțelor fizice sarcopenia este de fapt o condiție precară de sănătate determinată de anumiți factori de risc și care poate agrava, complica sau chiar declanșa anumite afecțiuni redutabile.

     Există modalități de screening și metode de investigare și, cu siguranță, cunoașterea și mai ales utilizarea acestora în practica clinică curentă ar determina o ameliorare a sănătății populației și o scădere a costurilor de îngrijire a acestui segment de populație.

     Informarea asupra acestui concept, diagnosticul și managementul corect și la timp al sarcopeniei vor reprezenta cu siguranță un criteriu obligatoriu de ameliorare a performanțelor fizice a unor bolnavi cu osteoporoză dar și a unor vârstnici sănătoși și va contribui la o mai bună stare de sănătate a populației vârstnice.

      Îmbătrânirea este o constantă și o fericire atunci când se produce treptat ca încununare a unei vieți lungi și pline de evenimente,atunci când, îmbatrânind frumos ne putem păstra autonomia, cheful de viaţă și activitate fizică și nu în ultimul rând capacitatea de socializare.

      Îmbătrânirea este o provocare nu numai pentru fiecare dintre noi cât mai ales o provocare pentru sistemele de sănătate și autorități dat fiind cheltuielile de îngrijire enorme pe care o societate din ce în ce mai îmbătrânită trebuie sa le suporte.

   Asocierea dintre sarcopenie, osteoporoză și îmbătrânire crește aceste costuri de îngrijire și duce la alterarea calității vieții celor afectați.

     SARCOPENIA nu este o boală dar reprezintă o condiție precară de sănătate definită prin:

n      Masă musculară  scăzută

n      Scăderea forței musculare

n      Performanțe fizice limitate

   Această condiție precară de sănătate este întotdeauna asociată unor boli sau fenomene fiziologice, unui status de sănătate afectat. Sarcopenia poate fi adesea asociată  osteoporozei, îmbătrânirii și unor boli cronice.

              Mecanismul de producere al sarcopeniei este reprezentat de pierderea progresivă a masei musculare prin îmbătrânire sau o alterare progresivă a calității acestei mase musculare. Sărăcirea cantitativă sau și calitativă a musculaturii scheletice este factorul cheie al acestei condiții de sănătate.

În decursul vieții avem șansa ca, determinat de zestrea noastră genetică dar și de stilul de viață să ajungem la un anumit vârf de masă musculară, masă musculară pe care în decursul vieții adulte o prezervăm și de care avem mare nevoie într-un proces de îmbătrânire care survine după 40 de ani.

În menținerea masei musculare la un nivel optim adecvat unei stări de sănătate bune intervin numeroși reglatori, endogeni, exogeni, unii pozitivi alții negativi. Echilibrul între acțiunile subsumate ale acestor reglatori este vital pentru menținerea masei musculare.

   Ca reglatori pozitivi, care cresc masa musculară putem enumera:

n      Hormoni anabolizanți:insulina, androgenii

n      Factori de creștere: IGF-1, HGF, FGF

n      vitamina D

n      Activitatea fizică

n      Aportul de proteine

Prin multiple mecanisme acești reglatori acționează benefic în favoarea masei musculare.

     Există desigur și reglatori negativi care prin acțiunea lor duc la scăderea masei musculare sau la alterarea calității acesteia. Aceștia sunt:

n      Hormonii catabolizanți: glucagon, corticoizi

n      Mediatorii inflamației

n      Myostatina

n      Îmbătrânirea

n      Obezitatea

n      Osteoporoza și artrozele

n      Polimedicația

     Acești reglatori intervin asupra masei musculare în sens pozitiv sau negativ, cel mai adesea prin intermediul sintezei și distrugerii proteinelor dar și prin alte mecanisme complexe,care asigură echilibrul și buna funcționare a acestei mașinării complexe, care este corpul uman.

        În apariția sarcopeniei sunt incriminați mai mulți factori de risc:

n      Vârsta peste 40

n      Sedentarismul

n      Malnutriția

n      Dieta dezechilibrată

n      Inflamația cronică

n      Obezitatea

n      Factori genetici

n      Boli cronice consumptive

n      Osteoporoza severă cu fracturi majore

       Acești factori de risc ne arată un risc sau o vulnerabilitate la un proces de pierdere de masă musculară care ar putea determina sarcopenie și, de aceea, cunoașterea și mai ales căutarea lor in populația generală printr-o atitudine proactivă ar contribui desigur la ameliorarea stării de sănătate a populației și evitarea unor condiții precare de sănătate și a unor costuri enorme de îngrijire.

DIAGNOSTICUL  POZITIV înseamnă CERTIFICAREA PRIN MIJLOACE OBIECTIVE A SARCOPENIEI, prin intermediul unor măsurători, teste agreate din punct de vedere științific a existenței unei mase musculare reduse și a scăderii forței musculare, acestea având drept consecință scăderea performanțelor fizice.

   Există un consens asupra criteriilor diagnosticului pozitiv precum și a metodelor și mijloacelor de măsurare și investigare între principalele organisme științifice internaționale implicate în cercetarea sarcopeniei și anume, EWGSOP-Grupul European de Lucru asupra Sarcopeniei la Vârstnici, ESPEN-SIG-Grupul Special de Interes al Societății Europene de Nutriție și Metabolism și IWGS-Grupul Internațional de Lucru asupra Sarcopeniei.

  În viziunea acestor trei organisme există trei criterii diagnostice de certitudine, și anume:

1. Masă musculară scăzută

2. Forță musculară deteriorată

3. Performanță fizică precară și insuficientă

diagnosticul pozitiv se stabilește prin certificarea obiectivă și obligatorie a unora sau chiar a tuturor acestor criterii.

diagnostic pozitiv se va pune numai în prezența masei musculare scăzute asociată cu o scădere a forței musculare și/sau deteriorarea performanțelor fizice.

sarcopenia=obligatoriu 1 +2 sau 1+3

1 + 2 + 3 coexistente și măsurate=sarcopenie severă

 

       Există metode multiple de diagnostic și investigație dar consensul internațional a restrâns numărul  acestora și le-a sistematizat astfel încât pot fi utilizate și în practica clinică curentă, și în România.

Masa musculară

Metode de măsurare a masei musculare în practica clinică sunt:

n      Osteodensitometria (DXA)

n      Analiza impedanței bio-electrice (BIA)

n      Măsurători anthropometrice

Metode de măsurare a masei musculare în cercetare:

n      Tomografia computerizată (CT)

n      Resonanță magnetică (MRI)

n      Osteodensitometria DXA

n      Măsurarea potasiului pe unitate de țesut gras

n      Analiza impedanţei bioelectrice (BIA)

 

FORȚA MUSCULARĂ

    Măsurarea forței musculare în practica clinică se face prin intermediul forței de prehensiune iar în cercetare se pot utiliza și forța de flexie extensie a genunchiului și amplitudinea fluxului expirator.

PERFORMANȚELE FIZICE

     Există numeroase teste de măsurare a performanțelor fizice scăzute din sarcopenie dar cele mai utilizate în practica clinică sunt viteza de mers și măsurarea timpului  de ridicare și pornire din poziție șezândă.

   În cercetare sunt utilizate și testul de urcat scări

  Utilizarea în practica clinică a unui diagnostic pozitiv simplificat necesită obligatoriu investigarea și măsurarea masei musculare scăzute prin DXA, a forței musculare prin intermediul forței de prehensiune măsurată cu dinamometrul precum și a performanțelor fizice apreciate prin investigarea vitezei de mers pe distanța de 4 metri.

  Valori de consens pentru diagnosticul pozitiv sunt:

  •       DXA < 7,26 kg/m pătrat  la bărbați

                         <5,45 kg/m pătrat la femei                                 

  •       Distanţa de 4 m: viteză între 0,8 şi 1 m-s
  •        Forţa  mâinii: test cu dinamometrul

            <30 kg bărbați

                  <20 kg femei

 

 Important pentru practicienii și pacienții din țara noastră faptul că există atât acces la osteodensitometrie cât și posibilitatea de efectuare a celorlalte teste necesare diagnosticului pozitiv al sarcopeniei, fiind actualmente nevoie numai de informarea pacienților, determinare și atitudine proactivă.