Osteoporoza

Osteoporoza este o boală scheletică sistemică, caracterizată prin scăderea masei osoase, alterarea microarhitecturii ţesutului osos şi prin urmare: creşterea riscului de fractură.

cifozarea_osteoporoza.jpgSe disting 3 forme de gravitate:

1. Osteopenia, scor T (BMD): -1/-2,5 DS
2. Ostoporoza, scor T: depaseste - 2,5
3. Osteoporoza manifestă sau complicată (fractura de fragilitate asociata)

În lipsa unei depistari precoce, boala evoluează timp îndelungat silenţios, fără semne clinice, debutând prin
apariţia complicaţiilor: fracturile (cele mai frecvente şi în ordinea apariţiei sunt: încheietura mâinii, vertebre /tasări, şold) asociate cu deformităţi (cifozare), dureri şi impotenţă funcţională (anchilozări). Aceasta duce la reducerea calităţii vieţii pacienţilor.

Fractura de fragilitate este  consecutivă unui traumatism care în condiţiile unui os sănătos nu s-ar solda cu fractură sau a cărui intensitate nu depăşeşte pe cea a unui traumatism prin cădere din poziţia bipedă.

Localizările frecvente ale fracturilor osteoporotice sunt: coloana vertebrală (tasări vertebrale), şoldul, pumnul (epifiza distală de radius)


Osteoporoza poate fi tratată şi mai ales prevenită cu succes. Cu cât boala este depistată intr-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai mare. (citiţi capitolul "esti la risc?") E bine ca boala să fie tratată înaintea primelor fracturi osteoporotice, deoarece o primă fractură (vertebrală) poate iniţia apariţia altora.