În timp ce asistăm la o "tehnologizare" a acestei relaţii,
sociologii incearcă să găsească modelul ideal, ce satisface ambele părţi.
Au fost definite mai multe prototipuri de interacţiune medic- pacient,
pornind de la tradiţionalul stil paternalistic la diferitele modele ale participării mutuale.
Toate acestea însă presupun o comunicare între părţi.  Ce se întâmplă  în schimb, când nu are loc niciun fel de schimb de idei sau
informaţii relevante între părti?
Conform unui studiu, pacientul este întrerupt -în medie- după 18
secunde de relatare a problemelor ce îl framânta. O altă evaluare,
facută de noi, arată că aprox. 30 % din pacienţii trataţi cu osteoporoză leagă această boală de durerile articulare, respectiv aşteaptă ca aceste dureri să dispară în urma
tratamentului anti-osteoporotic. Aceşti pacienţi sunt apoi cei care
abandonează tratamentul după câteva luni, fiind convinşi de ineficienţa
lui. Este vorba -de fapt- de ineficienţa comunicării dintre medic şi
pacient.Aceasta  având ca rezultate finale un pacient dezamăgit de medicul ineficient, un
medic deziluzioinat de pacientul ne-cooperant şi un tratament luat fără rost.
O relaţie productivă presupune ca ambele părţi să-şi poată exprima ideile şi asteptările într-un stil şi limbaj ce va fi înţeles de celălalt. Iar acesta nu este o problemă de timp.